WP theme optional pages:
Anxietatea de separare

Anxietatea de separare

Fiecare dintre noi stie cat de greu poate fi sa stai, fie si pentru cateva clipe, departe de cei dragi. Pentru cei mici, emotiile si sentimentele cauzate de separarea de cele mai importante persoane din viata lor pot fi mult mai puternice si mai intense. Pentru psihologi, aceste trairi poarta denumirea de anxietate de separare, stare prin care un copil trece atunci cand este separat de figura principala de atasament (mama sau alta persoana care il ingrijeste si pe care acesta o percepe ca fiind securizanta).

Desi momentele de anxietate cauzate de separare nu sunt deloc placute sau fericite, ele reprezinta totusi un stadiu normal in dezvoltarea copilului. In unele cazuri, insa, teama pe care o resimt copiii la separarea de membrii familiei este excesiva, neadecvata varstei si nivelului de dezvoltare. Daca anxietatea de separare persista si dupa varsta de cinci ani, aceasta poate deveni o tulburare psihica.

Copiii cu anxietate de separare se tem – excesiv si nerealist – ca un eveniment nefericit va duce la pierderea sau vatamarea parintilor sau chiar a propriei persoane. Din acest motiv, ei pot refuza constant sa mearga la gradinita, la scoala sau in orice alt loc, daca nu sunt insotiti de parinti, refuza sa ramana singuri acasa sau sa mearga la culcare si au frecvent cosmaruri. De asemenea, anxietatea de separare ii poate cauza copilului dureri fizice – dureri de cap sau de stomac, greata sau voma -  atunci cand acesta anticipeaza separarea de persoanele dragi.

Pentru ca un psiholog sa puna diagnosticul de anxietate de separare, toate aceste simptome trebuie sa se manifeste pentru cel putin patru saptamani. Iar in ce priveste cauzele care pot duce la dezvoltarea anxietatii de separare, acestea sunt variate. Poate fi vorba de un eveniment traumatizant trait de copil (un cutremur, de exemplu), o separare anterioara de lunga durata (un parinte plecat in alta tara), situatii de viata stresante in familie (divortul parintilor, o boala grava sau moartea unui membru al familiei, moartea unui animal de companie), o schimbare majora si brusca survenita in viata copilului si la care el nu a avut timp sa se adapteze (nasterea unui frate, schimbarea bonei, inceperea scolii) sau o familie extrem de unita.

Trasaturile de temperament ale copilului pot avea, de asemenea, un rol important in aparitia anxietateii de separare. Un copil foarte timid, pasiv, caruia ii este teama de situatiile noi si nefamiliare poate fi mai predispus la aceasta tulburare.

Nu ar trebui sa mire pe nimeni faptul ca parintii au un rol foarte important in procesul terapeutic. Ei trebuie sa invete sa isi asculte si sa isi inteleaga copiii si sa ramana calmi atunci cand acestia sunt anxiosi, sa le aminteasca situatii din trecut pe care au reusit sa le depaseasca si sa ii laude de fiecare daca cand cei mici reusesc sa isi depaseasca teama. De asemenea, ar trebui sa le indrepte atentia catre evenimente placute din viitorul apropiat si sa ii ajute sa se familiarize cu locuri si oameni noi, inainte de a-i lasa singuri intr-un loc sau cu anumite persoane. In niciun caz, parintii nu trebuie sa rada de sentimentele de teama ale copiilor sau sa ii pedepseasca pentru acestea, ne-a spus dr. Ioana Adriana Nemnes, medic specialist in psihiatrie pediatrica.

Pe langa sprijinul constant al parintilor, un plan terapeutic individualizat ii poate ajuta pe copii sa depaseasca cu succes anxietatea de separare si sa se bucure de fiecare clipa, realizand ca fiecare moment de absenta a celor dragi se va incheia mereu cu o imbratisare dragastoasa.


 

Author Description

administrator

Comments are closed.